Indigo

Așteptăm Judecata între patru pereți
Burdușiți cu distracții pentru vreo două-trei vieți,
Avem cușcă de aur, de fier și beton,
Avem televizor și murături în balcon.

Nu mai ai loc de haine în șifonier:
Toate craniile pe rafturi ne măsoară sever.
Le lăsăm să se joace, râdem, glumim,
Dar când râsul a murit, incinta nu o părăsim!

Suntem morți de-un deceniu dar încă nu am aflat:
Informația-i blocată într-un corp paralizat.
Cotiera cu popcorn ne separă sublim,
La aceeași proiecție, fiecare-n alt film.

Aproape acolo și aproape aici,
Nu mai vedem că de fapt nu suntem nici și nici,
Dizolvați între vieți fără piese de schimb,
Într-o mereu mai acută criză de timp.

Mestecăm auriu, înghițim indigo,
Știm foarte bine care-i gustul, dar n-avem încotro,
Rânjim cu toți dinții și gândim altceva,
Când vopsești leopardul, gardul poți să-l lași așa.

Ne-alungim confortabil sub covor de minciuni,
Le-nghițim neatinse între vineri și luni,
Urmărim prin vizor să nu se afle cumva
Și-așteptăm, așteptăm, așteptăm,

Poate se-ntâmplă ceva!