Ultimu' tren Spre Casă

[Refren x2]
Încep să uit de tot, nu îmi mai pasă
Când îi sun pe ai mei să le zic c-ajung acasă.
Tocmai ce mi-am luat bilet la a doua clasă,
Eliberat de orice gând, ăsta-i ultimu' tren spre casă.

[Strofa 1]
Rezemat cu capu' de geamu' de la vagon,
În minte cu-același ton,
Și-n privire cu-apusul ce mă face să uit de telefon,
Mă cuprinde-un sentiment care-mi spune că va fi bine
Și mă-ntreabă încontinuu de ce am ceva cu mine,
Iar după vine întrebarea "Cine-s eu?"
Cre' că-s ateu,
Că nu e niciun zeu,
În juru' meu,
Atunci când mi-e mai greu.
Și totuși nu mă plâng,
Mă ridic și râd
De cât de prost sunt uneori
Când cred și sper de mii de ori
Că unii oameni îți vor fi alături până-n ziua-n care mori.
Mi s-a făcut silă să îi mint și să mă mint,
Mi s-a făcut silă să mai simt ceea ce simt,
Sau să mă prezint ca ceva ce nu pot să reprezint
Mă simt așa de obosit (așa de obosit),
Mi s-a zis că-s un nimic (un nimic),
Dar de astăzi nu-mi mai pasă (nu îmi mai pasă)
Tot ce vreau e s-ajung acasă

[Refren x2]
Încep să uit de tot, nu îmi mai pasă
Când îi sun pe ai mei să le zic c-ajung acasă.
Tocmai ce mi-am luat bilet la a doua clasă,
Eliberat de orice gând, ăsta-i ultimu' tren spre casă.

[Strofa 2]
Și nu pot să spun
Că mereu mă adun,
Dar când dau de-un moment oportun
Nu mă opun
Și fac tot ce pot ca să fiu cel mai bun,
Chiar dacă toți mă cred un nebun.
N-am de gând s-ascund ce sunt,
Dar când un vis mărunt
Se spulberă 'naintea zorilor
Tre' să-i bag pe toți în morții lor.
Dar cum, când nu poți sa taci?
Poate tre' s-ataci
Că jocu' e dur
Și n-ai ce să faci.
Te umpli de draci,
Că e greu să satisfaci.
Tot mă gândesc să stopez,
Căci îmi vine să clachez,
Dar mai bine ironizez
Tot ce mi se-ntâmplă rău,
Oricum totu-i ca un show :
Atâtea vorbe televizate,
Eu am nevoie de fapte,
Cum să mai zâmbesc când tot ce simt în jur e falsitate?
Așa că eu singur împotriva-ntregii lumi, și ce?
Mă doare-n pulă, nu-i nimic care să mă împiedice.
Și așa nu mă uit înapoi, am capu sus
Jur c-o să fac tot ce mi-am propus.
Și nu contează acum ce drum aleg,
N-am să merg, trebuie pe el s-alerg
Cât mă țin picioarele
Că de-un lucru-s conștient :
Totu-i de moment,
Chiar nimic nu-i permanent
Într-o secundă poți să te schimbi din perfect în defect
Ce infect...
Poa' să fie totu',
Mai ales când e talentu' da lipsește doar suportu'
Măcar pot să mă uit pe cer și să sper
Dintr-un tren, c-un refren
Că mă voi ridica pe mine
Și voi da numai de bine
Și nu voi mai sta pe loc
Fără ca prea mult să mă strofoc.
Și nu voi mai sta cu grijă cum că oare
Pentru dimineața următoare
Voi mai fi la fel de tare
Că a fi sărac e o scuză dezgustătoare.
Bănuiesc că într-o zi,
Voi ajunge ce visam ca și copil,
Da' deocamdată nu-mi mai pasă,
Voi lua ultimu' tren spre casă.

[Refren x4]
Încep să uit de tot, nu îmi mai pasă
Când îi sun pe ai mei să le zic c-ajung acasă.
Tocmai ce mi-am luat bilet la a doua clasă,
Eliberat de orice gând, ăsta-i ultimu' tren spre casă.

[Outro]
Yo' ultimu' tren spre casă
Ye'
Yo' ultimu' tren spre casă
Voi lua ultimu' tren spre casă,
Nu-mi mai pasă.