Tramvaiul sfârșitului

E noapte iar în București, și frig
Oooh, ce n-aș da să mă-ncălzești
Pe umeri să-mi pui geaca ta
Și străzile gri să se prefacă-n catifea

Îmi iau bilet spre fericire
Când frigul îmi îngheață, îmi îngheață inima
Și drumul mă duce la tine
Dar gândul nu mă lasă
Sper că te găsesc acasă

Iau tramvaiul și mă duc
La tine în brațe să ajung
Рână асаѕă mаі е mult
Șі аbіа аștерt ѕă tе ѕărut іаu trаmvаіul 23
Сhіаr șі сu ultіmіі lеі
Ѕă tе lіреștі dе truрul mеu
Ѕă fіі о nоарtе dоаr аl mеu

Credeam că mai aveam o șansă
Acum totul e clar
S-au dus visele noastre ca vinul din pahar
S-au dus și banii mei, doar pe tristețea mea
Am sfâșiat orașul să vin la ușa ta
Nu te-am iertat demult
Și tu ești cu ea la geam
Eu stau în fața blocului, mândrie nu mai am
(oooh ooh)

Tu ești ca o rană, ce încet mă-omoară
Zi-mi cum să te iert, băiete
A nu știu câta oară
Zi-mi cum să rămân normală
Zi-mi cum să nu țip pe stradă
Ce-ai vrea, iubire
Să vă cânt balade la chitară?

Iau tramvaiul și mă duc
La mine acasă să mă culc
Nu mai am nici bani de vin
C-am vrut în brațe să te țin

Iau tramvaiul și mă duc
M-aș duce în lume unde apuc
Eu vreau să plec doar să te uit
Vreau să plec doar să te uit